Fotbaliștii, aceste repere de normalitate

Oricine urmărește fenomenul fotbalului de la noi (și mai ales pe la Cluj sau Craiova) știe că cluburile care au datorii sunt excluse din competiții. Din cât înțelegem, forurile internaționale sunt cele care au impus această practică, pentru un plus de transparență în finanțarea acestor activități de mare interes public.

Vă propun un exercițiu: cum ar arăta oare peisajul TV din România dacă s-ar aplica și acolo aceleași reguli de competitivitate ca la fotbal? Cum ar fi dacă, la fel ca în fotbal, s-ar interzice emisia posturilor TV cu datorii acumulate?

Ca să răspundeți la această întrebare aveți nevoie de datele numerice; cum spuneam anterior, specialiștii media le-au compilat deja de ceva vreme de pe site-ul ministerului de finanțe. Le reiau mai jos:

Postul*	Cifra de afaceri**	Profit**	Audiențe***
UTV	458596	18%	0.1
Antena 3	15774136	1%	1.6
ProTV, Acasa, Acasa Gold, MTV, ProCinema, Sport.ro, ProFM	1234075340	-5%	4.4
TVR	527667665	-7%	1.1
B1 TV	49048245	-9%	0.6
Antena 1, Antena Stars, Zu TV, Euforia	59091864	-9%	3.6
Etno TV	924466	-19%	0.3
Kanal D	17499437	-24%	1.7
Prima TV	12740852	-29%	0.7
Taraf TV	334576	-37%	0.1
Nasul TV	171.4425	-40%	0.0
Romania TV	6139513	-69%	1.0
Look TV	2375397	-94%	0.0
Transilvania Live	1534118	-205%	0.0
Realitatea TV	4198172	-289%	0.5

*grupate după compania comercială care le gestionează, în ordinea descrescătoare a profitului

**sumele în RON; media pe 2013 și 2014; profitul procentual este raportat la cifra de afaceri

*** „rating” în procente din populația totală conform datelor CNA pe întreaga durată a lui 2014; pentru trustul Pro, datele sunt compilate de pe site-ul ARMA

Cu două excepții, UTV și Antena 3, toate companiile TV din tabel au profit... negativ. Pierderile lor cad în general în seama mediului economic – adică a noastră a tuturora, în diverse proporții. Le putem socoti atunci pe aceste televiziuni, într-o anumită măsură, de stat. Dacă urmărim traseul banilor veniți explicit chiar de la stat (prin publicitate, finanțare de ONG-uri și proiecte, asocieri cu entități de stat, amânări sau scutiri de taxe, sau în alte feluri) afirmația capătă încă o valență. Dacă aproape toată presa TV e de stat, atunci Decembrie 1989 nu a adus o schimbare de esență ci doar o reorganizare a tagmei care controlează resursele statului, și a mecanismelor prin care o face.

Cum ar fi, deci, să luăm exemplu de la fotbaliști, și să permitem participarea la competiția pentru audiență doar a televiziunilor care nu au datorii? Să avem, deci, (pe lângă TVR, care prin statut nu are profitul ca scop), doar două televiziuni comerciale – UTV și Antena 3? Sau eventual încă vreo câteva, admițând că un deficit de doar 5-10% nu e chiar așa insurmontabil? Dacă e să urmăm logica autorităților din fotbal, am ajunge astfel la un mediu mai sănătos din punct de vedere moral. Un mediu în care minciuna și lipsa de calitate ar fi dur descurajate – pentru că ar aduce falimentul.

Cum ar fi, de fapt, să aplicăm același principiu oriunde? În presa scrisă? Pe internet?

O să spuneți poate că în presă profitul se face numai vânzând scandal și violență. Nu e adevărat. Reiau aici dovada prezentată anterior:

Post	Violență	Audiență*	Profit*
Prima TV	21.00%	3.00%	-29.00%
Pro TV	19.00%	15.00%	-5.00%
Antena 1	16.00%	13.00%	-9.00%
Kanal D	10.00%	7.00%	-24.00%
B1 TV	8.00%	2.00%	-9.00%
România TV	4.00%	4.00%	-69.00%
Realitatea	3.00%	2.00%	-289.00%
Digi 24	3.00%	1.00%	-
TVR 1	3.00%	4.00%	-7.00%
Antena 3	2.00%	7.00%	1.00%

E de notat că dincolo de tendința reală de corelare între violență și audiență, două televiziuni (TVR1 și Antena 3) au în realitate un raport audiență/violență supraunitar și semnificativ mai bun decât restul plutonului. Poate nu întâmplător, sunt tocmai două dintre posturile care ar fi acceptabile și din punct de vedere financiar, după standardele internaționale. Deci se poate.