Cum arată o presă pro-rusă

În discursul public de la noi și din alte țări membre NATO, Rusia este un subiect des întâlnit. Se aduc acuze anumitor vectori de imagine publică, potrivit cărora ei ar fi „oamenii Rusiei”.

În acest context e poate util să continuăm seria datelor numerice comparative despre presa din România (vezi aici și aici), cu ochiul cititorului nu cu cel al specialistului sau jurnalistului, uitându-ne cine cât de des publică despre, de exemplu, Rusia:

În postările precedente am subliniat cât de diferite pot fi „tabloidele” între ele. Și în figura de mai sus, unul dintre tabloide pare extrem de interesat de Rusia (în fapt, cel mai interesat dintre toate), iar celalalt e la polul opus, cel mai puțin interesat. Două publicații dintre cele analizate au un interes cel puțin dublu față de Rusia, comparativ cu media celorlalte și comparativ cu un posibil punct de referință care este agenția națională de presă Agerpress.

Se poate ca datele de mai sus să fie afectate de măsura diferită în care publicațiile respectivă se preocupă de politica externă. Pentru a exclude această eventualitate, iată aceleași date, împărțind însă la numărul de articole care au ca subiect Mexicul. Cine publică mai mult despre politica internațională va publica mai mult despre Mexic, deci probabil și despre Rusia. Dacă vom face raportul publicațiilor pe cele două subiecte, el ar trebui însă să fie similar la toate publicațiile – în afară de cele care într-adevăr țin să ne vorbească despre Rusia mai mult decât despre alte țări. Iată:

Există așadar câteva publicații care vorbesc despre Rusia aproape dublu decât media, și altele care vorbesc de două ori mai puțin decât media.

Similar, ne putem uita cât de des menționează aceste publicații capitala Rusiei comparativ cu capitala României:

Se poate vedea că există câteva publicații care țin neapărat să ne vorbească de Moscova (cam tot la al doilea articol despre București apare și unul despre Moscova), dar și altele mult mai puțin interesate.

Date similare se pot prezenta pentru încă două țări relativ apropiate geopolitic de Rusia. Să începem cu China (aceeași metodologie ca în prima figură din această postare):

Se vede astfel din aceste figuri că, așa cum este natural, cei mai mari „fani” ai Moscovei sunt de asemenea interesați și de China.

Să încercăm și Ungaria, după aceeași metodologie:

„Fanii” Rusiei și ai Chinei sunt de asemenea interesați și de Ungaria mult peste medie. În plus, identificăm și un al treilea site cu un interes aparte pentru Ungaria dar nu și pentru celelalte două țări.

Această postare nu e despre Rusia sau alte țări, și nici despre cât de mult ar trebui să vorbim despre ele, sau să le admirăm/urâm/explorăm/etc. Chiar și întrebări precum "România sau Rusia?", folosite în figurile de mai sus, țin de o retorică anacronic-conflictuală. Cred însă că este util, când ne căutăm informație de zi cu zi, să știm cu date concrete numeric și verificabile (și nu doar din impresii subiective) ce fel de surse sunt acestea și cum se compară ele cu altele. Anomaliile legate de un subiect sau altul, fie că e vorba de Nostradamus fie că e vorba de Moscova, pot fi buni indicatori ai unor publicații care susțin practici de publicare atipice (fie întâmplător fie pentru că au ambiția de a modifica opinia publică nu doar de a o informa). Postarea de azi, alături de cele două anterioare care ilustrau frecvența pseudoștiinței în presa online, s-ar putea să fie utilă într-un astfel de efort.

Revenind la titlu, graficele de aici ne arată publicații care sunt interesate de Rusia mai mult decât altele. Acesta este sensul în care folosesc termenul "pro-rus" - singurul sens verificabil cu date de către mine. Se prea poate ca multe dintre articolele respective să fie în fapt, prin conținutul lor, "anti-ruse". Din punct de vedere al imaginii însă, "any publicity is good publicity" așa că titlul se justifică - cu atât mai mult dacă ne amintim de concepte precum Operațiunea Northwoods, pe care am discutat-o aici anterior. La limită însă, nici "pro" nici "anti" nu ar trebui, în opinia mea, să își aibă locul în politica internațională sau în orice alt fel de politică. Liderii, politicienii, sunt plătiți pentru a asigura bunăstarea și siguranța contribuabililor, nu pentru a-și angaja țările în curse absurde pentru putere, sau pentru a genera și întreține conflicte.