Vinovăția și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei

După ce acum o lună îmi exprimam protestul (tot pe acest blog) față de faptul că Muzeul de Istorie din Cluj (mai exact, colecția principală a lui) stă de vreun deceniu închis „pentru renovare”, lucrurile s-au precipitat. Nu din cauza postării mele (decât cel mult pe bază de efect de fluture), ci din cauză că prim-ministrul a venit în vizită la muzeu, au demarat dezvăluiri în presă, s-a invocat numele DNA, și s-au găsit vinovați. Această ultimă parte este pentru mine tristă și dezarmantă – chiar dacă poate de așteptat. Să fi fost atât de simplu, că doi administratori și-un contabil pot închide istoria Transilvaniei în beci timp de un deceniu, doar așa? Așa de simplu?
Nu, nu cred că x și y sunt singurii răspunzători de această stare de lucruri. Se prea poate sa existe un x și un y care au fost neglijenți, sau un z care a fost corupt, sau un a și un b care au fost rău-voitori... Dar nimic din ce au făcut ei n-ar fi fost posibil dacă sistemul nu era sufocat de o birocrație fadă la suflet, de specialiști în vorbe goale, de administratori și politruci care privesc cetățeanul și cetatea ca pe niște supuși nu ca pe angajatori. Și, mai ales, fără mulții cetățeni care nu iau atitudine informată și la obiect; nu e vorba de mitinguri și blesteme, nici de votul din 4 în 4 ani – ci de toate acele amănunte zilnice pe lângă care nu ar trebui să trecem atât de ușor. Nu e nevoie de MBA, PhD, BSc, MD, SMART, GANTT, SWOT, TRSSA, PCA, DFT sau CH3COOH ca să vezi că nu se poate ca un muzeu să stea un deceniu închis „pentru renovare”.
Sau, ba se poate – așa ne-a spus sistemul în toți acești ani. Ne-a spus că e bine. Ne-a spus că vibrăm de cultură și de istorie. Și ne-am mândrit pe bază de like și share cu marile atracții culturale ale Clujului, făcându-ne că nici măcar n-am știut vreodată că aici a existat un muzeu de istorie cum puține orașe din Europa au, și care acoperea o regiune de o istorie specială cum nimeni în Europa nu are.

Personal, aș vrea să aud mai puțin despre „vinovați”, și mai mult despre data la care se deschide muzeul. Se poate? Eu cred că da!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 73.

Profesorul Ioan Silaghi-Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, ar fi împlinit azi 73 de ani. A fost dintre aceia pe care faptul că au picioarele pe pământ nu-i împiedică să poată merge, la propriu sau la figurat, oriunde e nevoie sau oriunde se cade. A creat de la zero lucruri, așa cum i se cuvine oricărui  om . Căile i s-au întretăiat cu cele ale unor personalități notabile ale științei și cu domenii de cunoaștere dintre cele mai spectaculoase – astfel încât unii spun că a  pornit de jos  („de la țară”, din satul Botiz) și a ajuns foarte  sus  – la porțile Academiei Române, la universități din Germania, Franța, Anglia, SUA... El v-ar fi spus poate totuși că locul de unde a pornit  era deja suficient de sus  încât de la acea înălțime, a câmpului de la marginea orașului Satu-Mare, să poată plana către  alte  locuri înalte – fie că a fost vulcanul Popocatepetl, ori Center for Computational and Quantum Chemistry de la University of Georgia, ori Universitatea din Heidelberg
Citiți mai multe

Cazul misteriosului teren bihorean de fotbal construit în pantă

Imagine
O serie de instituții de presă, sportive și nu numai, difuzează poze cu un teren de fotbal amenajat într-o pantă incompatibilă cu orice sport clasic. Iată un exemplu: E clar din poză că terenul există și că e unul absurd. I s-a dat și locația, undeva în județul Bihor (vezi de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Dar... știrea are probleme: pretinde că descrie un teren din Bihor la care s-a început lucrul în 2010 și s-a terminat în 2012 cu costul a 600000 RON (de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Or, terenul din poza de mai sus nu e „construit” în niciun fel – ci doar trasat pe o panta preexistentă, care pare parte a unui terasament de drum. pozele se regăsesc postate pe internet în străinătate încă dinainte de presupusa dată de finalizare a terenului din Bihor: http://www.foundshit.c
Citiți mai multe

Cum aleg revista de specialitate

Unde să îmi public rezultatele științifice? Răspunsul la această întrebare e de multă vreme tulburat de confuzii de termeni/standarde. Propun aici câteva repere din experiența proprie – în special legată de chimia anorganică și bioanorganică. Răspunsurile sunt în aceeași măsură valabile în momentul în care aleg sursele de informare: ce citesc, respectiv cât de credibil sau de validat științific e ceea ce citesc. Într-o ordine aproximativă a priorității notabilității, țintele de publicare pot fi: Revistele Science și Nature . Sunt cel mai prestigioase. Poate alte câteva de asemenea, din domeniul medical. Reviste din seria Nature (Nature Chemistry, Nature Communications etc) Revistele folosite în calculul indicatorului Nature Index. Conform http://feedback.natureindex.com/knowledgebase/articles/423523-what-journals-are-included-in-the-nature-index ele sunt ACS Nano, Advanced Functional Materials, Advanced Materials, American Journal of Human Genetics, Analytical
Citiți mai multe