Postări

Se afișează postări din aprilie, 2016

Ucigașul, prima noapte după gratii

Titlu pe prima pagină a unui site de știri: „Ucigașul de pe Calea Victoriei și-a petrecut prima noapte după gratii”. Titlul nu e întâmplător. Cineva, undeva, își închipuie că ne pasă mult să auzim în direct cum suferă vinovații („prima zi în închisoare”, „prima săptămână”, „după o lună la beci”, „ce meniu are”, „cum își zugrăvește celula”, „ce coafura are”, „ce pijama poartă”). Nu cred că în realitate ne preocupă morbid cum a stat suspectul tocmai o noapte sau o săptămâna în arest preventiv înainte de procesul propriu-zis și de sentință, nici ce coafură avea când l-au dus la audieri și nici altele. Ne interesează mult ca vinovații dovediți și condamnați definitiv de justiție să existe, și ca faptele comise de ei să nu se mai întâmple, și ca prejudiciile să fie după posibilități reparate sau compensate. Fluturarea în spațiul public a știrilor despre arest preventiv, în regim de tabloid în care vinovatul devine un fel de vedetă, nu face în opinia mea decât rău pe termen lung ideii de j…

Fibra lor degenerată vs. administrația eficientă

Zilele acestea Ministrul Culturii și-a dat demisia în urma scandalului de la Opera din București – un scandal despre care i se reproșează ministrului fie că nu l-a gestionat fie că l-a gestionat ineficient. Un scandal care poate pe la noi prin provincie și prin comună n-a făcut valuri – dar presa de mare impact din străinătate l-a preluat și a punctat încă o ocazie de a ne târî țara prin noroi pe tot restul planetei. Mulți colegi din mediul universitar sunt furioși că ministrul a fost obligat să demisioneze. Le plăcea că dânsul începuse să „scuture sistemul”. În opinia mea reforma și scuturarea sistemului sunt însă două lucruri complet diferite. Unora li se pare că e tot una – că orice schimbare înseamnă progres și orice scandal înseamnă transparentizare. În opinia mea – și se pare că și a prim-ministrului și a președintelui – lucrurile nu stau așa. Scandalul este adesea opusul progresului. În opinia mea este foarte ușor să scuturi un sistem. Sigur, îți trebuie curaj să o faci – ia…

Scuzele dânșilor

Colecția principală a Muzeului de istorie din Cluj – închisă ani de zile „pentru renovare”. Cazinoul din Constanța – închis și el ani de zile pentru „investiții” și „renovare” deși Revoluția îl prindea proaspăt renovat; azi el e în ruină. Zilele acestea aflăm că Televiziunea națională TVR este prima din Europa exclusă de la Eurovision pentru că... are datorii la stat. Toți responsabilii dau din umeri: știți, procedurile, legea... Care dintre acele proceduri și care dintre acele legi au fost create cu scopul de a demola Cazinoul din Constanța? Care proceduri și care legi au fost create pentru a închide timp de 10 ani principala colecție muzeală din țară de Istoria Transilvaniei? Care proceduri și care legi au fost create pentru a face din România singura țară exclusă de la Eurovision pentru datorii? Eu vreau să cred că niciuna. Și atunci? Eventual ni se mai servește câte un vinovat – cam niciodată cineva care să fie azi pe un scaun amenințător. Fostul director, fostul primar, fostul m…

Dânșii sunt superiori

Aflu de la unii competitori de campanie electorală în Florești că n-ar fi bine să asculți manele „dimineața și seara”. Că, („doamne ferește”) ar exista chiar și candidați care ascultă manele dimineața și seara. Că, evident, e superior acela dintre noi care nu ascultă manele. Mai lipsește puțin ca acești superpolițiști ai gândirii să intre în casele cetățenilor și să ne inspecteze biblioteca, nu cumva să avem muzică necorespunzătoare, cărți reacționare sau reviste de integrame prea ușoare. Și nu cumva să ne uităm prea mult la știrile care îi deranjează pe dânșii. Dânșii spunând aceste lucruri se cred superiori. Discriminând pe baza muzicii pe care o asculți, și insinuând discriminări rasiale (sugerează oare că muzica prea săltăreață  ar fi pentru „inferiorii” din Siria sau din India, sau pentru „negrii de pe plantație”?), dânșii abdică de la privilegiul de a trata oamenii în mod egal. De la Los Angeles până în Siberia și înapoi la Cluj, nu am văzut în limitata mea experiență de viață …

Ură pentru gunoaiele Floreștiului

Pe fondul unei nemulțumiri generale a cetățenilor în privința aspectului spațiului public din comuna Florești (de exemplu, cu multe gunoaie uitate pe străzi, dar nu numai), ni se servește (evident „pe surse”, cum altcumva) o „soluție”: totul ar fi din vina administratorilor de bloc.  Cu siguranță majoritatea oamenilor nemulțumiți (de gunoaiele de pe străzi) au dreptul să fie supărați. Dar cu siguranță, oameni fiind, soluția lor instinctuală nu e să urască. Nici pe primar, nici pe consiliul local, nici pe firma de salubritate, nici pe administrator. Nu să-i urască – dar poate să-i schimbe democratic și decent pe unii dintre ei. Dânșii însă ne propun zilele acestea altceva: ne servesc obsesiv cu „share” pe Facebook „dezvăluiri” potrivit cărora administratorii de bloc ar fi furat și înșelat oamenii luându-le banii de gunoi și lăsându-i cu mizeria la ușă. Administratorii de bloc sunt de vină – și încă nu oricum, ci cu furt, minciună, și expunere la boli. Cât despre primar, consiliul local…

Independentul și ONG-ul de partid și de stat

Înainte de 1989 se folosea expresia „organele de partid și de stat”, ca să se înțeleagă că exista un singur partid și că el era tot una cu statul; iar orice instituție era un „organ” (controlat „de sus”) al partidului. În ultimii ani, amenințați poate de perspectiva ca oamenii să ia prea în serios vreunul dintre partide, politrucii de la noi au (re)inventat lozinca stalinistă „aceeași mizerie”: parlamentul e o mizerie, partidele e o mizerie (sic!), politica e o mizerie. Lozinca aceasta i-a servit foarte eficient pe unii dintre politicieni. De exemplu, la referendumul din în 2007 i-a salvat scaunul președintelui în funcție. A revenit apoi în forță în noiembrie 2016, culminând cu retragerea tuturor partidelor de la guvernare. De atunci, aproape toate partidele din România oferă un spectacol schizofrenic în care pe de o parte fac concurs despre care dintre ele susține mai mult tehnocrații independenți (pentru că, nu-i așa, „poporul vrea independenți”), iar pe de altă parte fac de asemen…

Carte: Crimă la sugestia unei oi vorbitoare

Am publicat recent la o editură electronică volumul „Crimă la sugestia unei oi vorbitoare”; fișierul ei PDF se poate descărca gratuit de la Academia.edu. Tema care unește textele din volum este dorinţa de a descurca iţele unor clișee sau idei preconcepute care populează mediul din jurul nostru. E produsul unui om care are deformația profesională de a căuta doveziconcrete, cuantificabile, documentate de surse general acceptate – înțelegând că orice altceva dincolo de acele date concrete este doar opinie sau speculație. Dacă discursul ajunge să se centreze pe tema „cum sunt românii”, este important să marcăm faptul că din punct de vedere psihologic subiectul este tratat recent într-un studiu exhaustiv al unor specialiști (colectivul profesorului Daniel David de la Cluj) care (spre deosebire de noi) chiar au căderea să se pronunţe cu metode și calificări știinţifice pe astfel de probleme, inclusiv enunţând axiome și concluzii ferme. Sunt revăzute în carte câteva minciuni publice notor…

Capul primarului vrem?

De vreme ce aleșii locali sunt "probabil" membri ai aceleiași specii ca noi, cred că avem datoria să cerem de la ei numai lucruri și atitudini de care și noi am fi în stare – și să îi criticăm numai în modul în care și noi, sau copiii noștri, sau părinții noștri, am găsi de cuviință să fim criticați (pentru că, desigur, orice om ar trebui să fie conștient că are el însuși părți criticabile). Cum au spus și alții, și am arătat și eu cu date numerice concrete aici, românii sunt într-o etapă de acută conștientizare problemelor de sistem social – atât de mult încât ocazional le place să spună, complet în dezacord cu datele reale, că „la noi e ca la nimenea”. Astfel de discuții despre problemele comunității, de la infrastructura incompletă la sistemul de educație subfinanțat și răs-reformat sau la salubrizarea ineficientă, ies la suprafață cu atât mai virulent în campania electorală. E momentul când e foarte facil să spunem, după modelul din opera lui Costache Negruzzi, „capul …

Vinovăția și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei

După ce acum o lună îmi exprimam protestul (tot pe acest blog) față de faptul că Muzeul de Istorie din Cluj (mai exact, colecția principală a lui) stă de vreun deceniu închis „pentru renovare”, lucrurile s-au precipitat. Nu din cauza postării mele (decât cel mult pe bază de efect de fluture), ci din cauză că prim-ministrul a venit în vizită la muzeu, au demarat dezvăluiri în presă, s-a invocat numele DNA, și s-au găsit vinovați. Această ultimă parte este pentru mine tristă și dezarmantă – chiar dacă poate de așteptat. Să fi fost atât de simplu, că doi administratori și-un contabil pot închide istoria Transilvaniei în beci timp de un deceniu, doar așa? Așa de simplu? Nu, nu cred că x și y sunt singurii răspunzători de această stare de lucruri. Se prea poate sa existe un x și un y care au fost neglijenți, sau un z care a fost corupt, sau un a și un b care au fost rău-voitori... Dar nimic din ce au făcut ei n-ar fi fost posibil dacă sistemul nu era sufocat de o birocrație fadă la suflet…