10 ani cu executare pentru Istoria Transilvaniei

Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj stă închis de aproape zece ani. Câteva colecții restrânse sau evenimente temporare l-au mai adus în atenția publicului, însă partea propriu-zisă de muzeu stă de ani de zile închisă. În Cluj, „capitala” Transilvaniei. Cel mai mare și mai bogat în exponate muzeu din Transilvania. De vreo zece ani, închis.
Cum se poate așa ceva? Simplu, pe bază de „rule of law” și „administrație corectă”. Intrat de ani de zile într-un proces de renovare (ceea ce, din afară, se și vede – fațadele au fost renovate și arată foarte frumos), muzeul s-a pierdut în hățișul birocratic tipic unei societăți ex-comuniste. Piedici sistematice ridicate „conform legii” sau „conform regulamentelor”, sau pur și simplu din neglijență, sau accidente administrative, toate au conspirat către această situație absurdă. Justificări pentru aceste amânări se pot găsi – azi o problemă de retrocedare, mâine o schimbare de ministru, poimâine o schimbare de secretară, o hârtie pusă în dosarul greșit, o ștampilă întârziata, o criză economică, o curte de conturi, un om prea rău, un om prea bun, o strategie neagreată...
Se poate cu siguranță găsi câte o scuză bună pentru fiecare dintre zilele acestei sentințe de 10 ani cu executare, pe care a primit-o, prin închiderea Muzeului, nu doar Istoria Transilvaniei ci și o bună parte a identității culturale a oamenilor locului – români, maghiari, germani, rromi, sau cum vor dori se se numească. Ceea ce nu se poate găsi, este o scuză pentru cei 10 ani în ansamblu. Cei 10 ani ne vorbesc despre noi ca societate, despre cum oamenii buni au ajuns prizonierii unor politrucisme administrative, despre cum prea des căutăm scuze nu soluții. O societate cu accente sinistre, unde prea mulți epatează spume la gură despre anii de închisoare pe care trebuie să-i facă ceilalți (niciodată ai tăi, totdeauna ceilalți), în timp ce, în spatele lor, Muzeul face de ani de zile, tăcut și fără vină, închisoare.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 73.

Profesorul Ioan Silaghi-Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, ar fi împlinit azi 73 de ani. A fost dintre aceia pe care faptul că au picioarele pe pământ nu-i împiedică să poată merge, la propriu sau la figurat, oriunde e nevoie sau oriunde se cade. A creat de la zero lucruri, așa cum i se cuvine oricărui  om . Căile i s-au întretăiat cu cele ale unor personalități notabile ale științei și cu domenii de cunoaștere dintre cele mai spectaculoase – astfel încât unii spun că a  pornit de jos  („de la țară”, din satul Botiz) și a ajuns foarte  sus  – la porțile Academiei Române, la universități din Germania, Franța, Anglia, SUA... El v-ar fi spus poate totuși că locul de unde a pornit  era deja suficient de sus  încât de la acea înălțime, a câmpului de la marginea orașului Satu-Mare, să poată plana către  alte  locuri înalte – fie că a fost vulcanul Popocatepetl, ori Center for Computational and Quantum Chemistry de la University of Georgia, ori Universitatea din Heidelberg
Citiți mai multe

Cazul misteriosului teren bihorean de fotbal construit în pantă

Imagine
O serie de instituții de presă, sportive și nu numai, difuzează poze cu un teren de fotbal amenajat într-o pantă incompatibilă cu orice sport clasic. Iată un exemplu: E clar din poză că terenul există și că e unul absurd. I s-a dat și locația, undeva în județul Bihor (vezi de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Dar... știrea are probleme: pretinde că descrie un teren din Bihor la care s-a început lucrul în 2010 și s-a terminat în 2012 cu costul a 600000 RON (de exemplu http://infoalert.ro/2015/10/21/a-intrat-in-istorie-terenul-de-fotbal-in-panta-dintr-o-localitate-din-romania-video/#). Or, terenul din poza de mai sus nu e „construit” în niciun fel – ci doar trasat pe o panta preexistentă, care pare parte a unui terasament de drum. pozele se regăsesc postate pe internet în străinătate încă dinainte de presupusa dată de finalizare a terenului din Bihor: http://www.foundshit.c
Citiți mai multe

Cum aleg revista de specialitate

Unde să îmi public rezultatele științifice? Răspunsul la această întrebare e de multă vreme tulburat de confuzii de termeni/standarde. Propun aici câteva repere din experiența proprie – în special legată de chimia anorganică și bioanorganică. Răspunsurile sunt în aceeași măsură valabile în momentul în care aleg sursele de informare: ce citesc, respectiv cât de credibil sau de validat științific e ceea ce citesc. Într-o ordine aproximativă a priorității notabilității, țintele de publicare pot fi: Revistele Science și Nature . Sunt cel mai prestigioase. Poate alte câteva de asemenea, din domeniul medical. Reviste din seria Nature (Nature Chemistry, Nature Communications etc) Revistele folosite în calculul indicatorului Nature Index. Conform http://feedback.natureindex.com/knowledgebase/articles/423523-what-journals-are-included-in-the-nature-index ele sunt ACS Nano, Advanced Functional Materials, Advanced Materials, American Journal of Human Genetics, Analytical
Citiți mai multe