Șaorma ucigașă

Sunt comune în presa din lume titluri precum „...kebabs: Death wrapped in pitta bread”. Știe deci oricine că șaorma (sau variantele foarte similare – kebab, gyros, etc) e nesănătoasă. De ce e nesănătoasă? Ca să citez studiile cercetătorilor britanici (!), „the shock results were: The average kebab contains 98 per cent of daily salt, nearly 1000 calories (half a woman’s daily food intake) and 148 per cent of daily saturated fat.” Adică, un kebab mediu din Anglia conține aproape toată sarea de care ai nevoie într-o zi, plus jumătate din caloriile de care ai nevoie într-o zi, plus ceva peste lipidele saturate de care ai nevoie într-o zi (dacă alegi să conțină sosuri grase).
Unde e totuși șocul în datele de mai sus? Unde e toxicitatea? Răspunsul e simplu: nu e deloc – decât în aceea că șaorma e prea hrănitoare și și în același timp prea accesibilă. Iată, într-adevăr, o crimă de neiertat: să poată prea multă lume mânca prea pe îndestulate. Cu siguranță, asemenea privilegiu n-are cum să i se cuvină oricui!
Problema reală (pentru că nu o putem nega) nu e în șaorma, ci în ceea ce faci în restul zilei. Studiile britanice sau din altă parte punctează obiceiul din acele țări de a consuma kebab seara târziu, la ieșirea de la băut bere - și evident peste cele trei mese zilnice. Atunci da, șaorma pare o alegere alimentară cel puțin rea. Dar nu e vina ei, ci a celorlalte alegeri pe care le faci în alimentația din restul zilei. Un nutriționist citat de BBC subliniază altfel că un kebab tipic conține de obicei tocmai lucruri pe care dieteticienii le-ar recomanda călduros: carne slabă, făină din cereale integrale, și o salată din vegetale de obicei proaspete. Sarea și grăsimile (inclusiv din cele trans-nesaturate, general cunoscute ca fiind nesănătoase) sunt aduse de maioneza sau sosurile care se adaugă la final; dacă s-ar renunța la sosuri, sau ar fi folosite cu moderație, ar dispărea complet criticile citate mai sus. Sigur, mai sunt apoi și problemele generice, inerente oricărui fel de mâncare, și mai acute în cele preparate și consumate în fugă (dar în principiu și aici consumatorul are de ales dacă se uită cu atenție): mărimea porției (de obicei dublă față de ceea ce am avea de fapt nevoie), siguranța sursei ingredientelor, sau valoarea de mulți ignorată a servirii unei mese (sau în general a trăirii unei vieți) în liniște și și fără stres.

În aceste condiții, cu cât mai vocali suntem când cu aparent-bune argumente criticăm șaorma ca periculoasă pentru sănătate, cu atât mai mult suntem vocali în a spune de fapt că noi înșine, cu predispoziția noastră spre abuz sau lăcomie sau bruschețe, suntem criticabili.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

...cu număr. 73.

Cazul misteriosului teren bihorean de fotbal construit în pantă

Cum aleg revista de specialitate